SA FÈMINA

A su bestire de gala li narant su BISTIRI BONU (in antis fintzas sa sajeta dae su nùmene de sa prus gunnedda arcàica in furesi ruju o pannu cun prefàlliu de seda groga). Posca b’amus SU BISTIRI DE ABORDAU chi pigat su nùmene dae sa gunnedda in bordadu, SU BISTIRI DE AMUREU dae su moirè e SU BISTIRI DE INDIANA dae sas gunneddas cun disignu imprentadu. E custos, imbetzes, fiant sos pìngios: comintzende dae sa SCRÙFIA, una cùfia de seda pro collire sos pilos a scringera (riga in mesu, tritzas e piciòcia – unu cucale – in dae in dae segus) cun su frocu de dae in antis impreada petzi pro sos bestires di gala.
De prus de una casta finamentas IS SCIALLUS: su DE SEDA; su SCIALLU ‘E ’NTULLU, de tulle, ricamadu in sa prus versione reghente; s’ARRECAMAU, cun filu de seda coloradu, a froràmene. Duos sos mucadores: su ‘E CONCA (a parusu a punta, a cresiedda, annodadu suta su baeddu formende duos corrixeddus) e su TÙTURU allorigadu a sustegnu de su mucadore ‘e conca o de su sciallu o pro prèndere sa scrùfia in sas àteras variantes de sa bestimenta. Particulare SA CAMISA, longa, cun sa parte de subra chi covecat su bustu e sa de suta, sa pojana, a ghisa de sutabeste evòlvida in su tempus dae camisa a tzughitu a camisa a prafallu, in antis de linu e posca de cotone.
In sa variante a maniga ‘e camisa, custas mànigas podiant èssere imbiadonadas e pinnigadas de longu, a perr’e canna, o in longària e de traessu, a sonetu; a concruos, in carchi variante cun sa camisa belle covecada de su totu, si impreaiat su palliatzu (camisa finta), cun su collete ebbia e una fàscia pro lu sistemare a manera dèghida. Su PANN’ ‘E PITURRA est imbetzes su pìngiu pro covecare su sinu. Su GIPONI est de derivatzione europea e sa cosa si cumprendet finamentas dae sos nùmenes brusa (dae bluse), baschina (dae basquine) e spensu (dae spenser). Ma b’amus fintzas sos nùmenes giacu e giacu a pitzicorrus. Cunforma a sa casta de su bestire fiant fatos cun tessutos diferentes e ondrados cun randas, trinas o nastros tirolesos (in sos bestires de gala fintzas sas manighitas). De prus, de derivatzione militare e de belludu iscuru b’est su chi li narant vallada, cun estremidades a forma de istrale (a seguredda) o a voilant (a prafallu). Su COSSU est su coritu chi in antis lu poniant subra de su giponi.
Finas issu fiat aprontadu cunforma a sa richesa de su bestire cun cocardas, randas, trinas, gallones, nastros tirolesos e/o ricamos. A lu prèndere sa latzada, una chintòrgia fata a parusu cun gallones indeorados in sos bestires de gala. In contu de grembiales connoschimus s’IMBÒDDIA cun retàngulu simpre e su DEVENTALI pro sas castas de bestires prus ricas. Pro su chi pertocat imbetzes sas GUNNEDDAS est a mentovare sa DE ABORDAU e sa DE BROCA: sa prima de tessutu bordadu ruju e biaitu e agghirionadu cunforma a su colore da sa pìnniga; sa segunda in su de gala, de belludu/seda/rasu de seda cun prefàlliu in brocadu. Presa a sa gunnedda SA BUSCIACA. Àteros pìngios sunt is PUMUS, cordonitos a frocu in cuidos, sas MÌGIAS e is CRAPITAS (o botinus o sabatas).