s’òmine
Sa bestimenta maschile est abarrada pagu prus o mancu che pare, petzi cun tres mudadas: sa prima in su primu bintènniu de su 1800; sa segunda dae sa metade de su 1800 a s’unidade de Itàlia cun su bestire semper prus ondradu; s’ùrtima a concruos de sèculu cando oramai fiat intrende s’impreu de sos bestires a sa moda.
Custos sos pìngios suos, comintzende dae conca: SA BERRITA (in pannu, in antis batida dae foras e a pustis fata in Sardigna, podiat èssere niedda, ruja, castàngiu o ruju iscuru); SU FEZ (capeddu tzilìndricu de gustu orientale, impreadu mescamente in sa prima metade de su XIX sèculu); SU SOMBRERI (de màdrighe ispagnola); SU CAPEDDU (borsalinu impreadu dae sos concruos de su 1800 in susu); SU MUCADORI (pro chìnghere sa berrita o pro covecare sa conca suta de su sombreri); SU TOCAU (cùfia in rete, impreada pro collire sos pilos in sa prima metade de su XIX sèculu, impreada cun su sombreri e finas cun sa berrita).
In dossu, in linu o in cotone, simpre o pagu prus o mancu ricamada e cun nùmeru variàbile de bagas e butones in su collete cunforma a su tipu de impreu e cunforma a su grupu sotziale, si poniat SA CAMISA. Semper in dossu cherent ammentados SU CROPETU (corpete de furesi, pannu, belludu, belludu operadu/tertziupelu o seda operada/damascada in sa versione a un’atza cun butonera laterale – sa prus antiga – e cun butonera tzentrale o dòpia), SA GIANCHETA (su pìngiu prus reghente, longu, de furesi o de pannu e decoradu cun insertos de pannu o de belludu e randas), SU GIACU (giaca curtza, de furesi o de pannu e fintzas issa decorada cun insertos de pannu, de belludu o cun randas), SU CORITU (giaca de sa prima metade de s’otighentos, de colore ruju/arantzu cun randas e trinas e a coa), SU GABBANU (o serenicu, dae s’orìgine sua in Salonicu, fiat prerogativa de sos grupos sotziales prus elevados pro cumpletare sa bestimenta, ghetadu in coddos ebbia subra su giacu o sa giancheta e bestidu dae sos cavalieris ebbia), SA BESTE ‘E PEDDI (gabbanu sena mànigas in pedde de crabitu, angione, berbeghe e, prus pagu bortas, de chervu o crabolu), SU COLLETU (gabbanu in pedde de bitellu, finas a sa metade de su’800 impreadu in totu sa Sardigna), SU SACU (o sacu ‘e cuperri, bestidu cada die, traballende e pro si covecare fintzas dae su fritu). CRATZONIS a banda, sos chi, faddende·si, li narant mutandonis, b’amus fintzas IS CRATZONIS DE ARRODA mègius connotos cun su tèrmine de RAGAS, est a nàrrere una gunnedda de furesi o pannu, nieddu su bonu de sas bortas.
Cando sunt agghirionados sunt fintzas connotos comente CRATZONIS DE INDÌVIA, a ghisa de fundu de ortalìtzia. Bator sas castas de chintòrgia: sa CIMUSA (fàscia de cotone coloradu), su CINTRÒXIU (simpre de pedde), sa BRENTERA (cun butzaca frontale de pedde) e sa CARRIGHERA (imbutida e rivestida de belludu, tertziupelu o seda operada pigat su nùmene dae sa sa cartutzera). Falende·nche a giosso acò sas cartzaduras de pedde o de còrgiu (CRAPITAS o BUTINUS) e duos tipos de ghetas: IS CRATZAS de furesi o de pannu nieddu e IS BURTZIGHINUS de pedde.